Somnul reprezintă un proces neurofiziologic activ și poate fi considerat principala activitate a creierului în curs de dezvoltare. Somnul este un proces fiziologic foarte complex prin care creierul şi corpul uman alternează între perioade foarte active şi perioade liniştite, dar niciodată nu încetează activitatea.

Consecinţele tulburărilor de somn întâlnite la vârstă mică nu pot fi neglijate dacă ţinem cont de faptul că perpetuarea acestor probleme influenţează (Bathory et al, 2017):

1. creşterea şi dezvoltarea normală;
2. dezvoltarea cognitivă şi comportamentul;
3. apariţia problemelor emoționale şi funcţionarea deficitară neuropsihologică din adolescenţă;
4. calitatea vieţii familiei;
5. apariţia depresiei materne, a conflictelor maritale;
6. apariţia obezităţii

Având în vedere aceste aspecte, este important să înţelegem care sunt particularităţile dezvoltării paternului de somn la vârste mici. De-a lungul dezvoltării, până la vârsta de 5 ani, două aspecte ale somnului suportă mari schimbări:

1. Reglarea care reprezintă abilitatea de a face tranziţia de la starea de veghe la cea de somn prin maturarea ritmurilor biologice
2. Consolidarea care constă în stabilirea unui singur episod de somn nocturn în 24 de ore.

La vârsta de 6 luni sugarii pot să prezinte o perioadă de somn consolidată, păstrându-se totuşi una sau două treziri nocturne. Acestea pot să fie fiziologice atunci când apar între două cicluri de somn consecutive dar se pot prelungi dacă copilul nu intră direct în următorul ciclu de somn. Tot la vârsta de 3-6 luni începe să se dezvolte şi capacitatea de autoliniştire astfel încât sugarii pot să readoarmă mai repede după aceste treziri, iar somnul se va consolida mai rapid. Reglarea somn-veghe şi consolidarea somnului fac parte dintr-un sistem supus influenţei factorilor care ţin de copil (temperament, stare de sănătate), de organismul aflat în curs de dezvoltare, de familie (practici parentale) și de factori culturali (locul de somn, programul și rutina de somn) (Bathory et al, 2017, Tikotzky et al, 2015, Staples et al, 2015).

Este cunoscut faptul că un somn neadecvat are consecinţe importante asupra sănătăţii și calităţii vieţii, iar în ultima vreme s-a subliniat ideea că riscul de evenimente cardiovasculare este semnificativ mai crescut la cei cu tulburări ale calităţii somnului. Studiile au demonstrat că nu doar durata somnului reprezintă un factor de risc cardiovascular, ci și un somn fragmentat și de proastă calitate. În ceea ce privește durata somnului, aceasta variază fiziologic cu vârsta, unui adult fiindu-i necesare în medie 7-8 ore de somn.

În general, ne petrecem aproximativ o treime din viaţă dormind, astfel încât cercetătorii consideră important să determine efectele somnului asupra aparatului cardiovascular. Durata somnului sub 6 ore sau peste 9 ore determină tulburări ale metabolismului glucozei, ale tensiunii arteriale și crește inflamaţia.

De asemenea, se descrie o curbă în formă de ,,U“ între durata somnului și prevalenţa HTA, și anume s-a observat prezenţa HTA în procent de 32,4% la cei care dorm sub 6 ore pe noapte și în procent de 32,5% la persoanele care au durata somnului peste 10 ore pe noapte, faţă de o prevalenţă de 23,2% a hipertensiunii (HTA) în grupul de referinţă cu durata somnului de 8 ore/noapte. Durata somnului a fost considerată într-o metaanaliză, cuprinzând 21 de studii efectuate pe 225.858 de subiecţi, ca factor independent pentru dezvoltarea hipertensiunii arteriale. Femeile aflate în premenopauză par a fi mai predispuse la hipertensiune legată de deprivarea de somn și, similar, populaţia de culoare se pare că ar fi mai expusă riscului de creștere a presiunii arteriale în lipsa somnului adecvat.

Studiul NHANES, în care au fost urmăriţi pacienţi pe parcursul a 10 ani, a arătat un risc de 1,5 ori mai mare de accident cerebral ischemic sau hemoragic la cei care au avut durata somnului mai mare de 8 ore. Un alt studiu, PESA (Progression of Early Subclinical Atherosclerosis), efectuat pe aproape 4.000 de participanţi de vârstă medie (45,8±4,3 ani), a luat în considerare istoricul medical, parametrii biologici, markerii de inflamaţie, obiceiurile alimentare, și a determinat asocierea dintre durata și fragmentarea somnului și ateroscleroza subclinică, măsurată prin ecografie intravasculară și tomografie computerizată coronariană. Concluzia a fost că aceia care dormeau sub 6 ore și cei cu somnul fragmentat aveau leziuni subclinice coronariene mai avansate statistic semnificativ (p = 0,05, respectiv p = 0,01) decât grupul de referinţă, care dormeau în medie 6-8 ore, și au asociat mai frecvent și sindrom metabolic.

Studii epidemiologice au arătat că somnul de durată scurtă sau calitatea somnului proastă crește riscul de diabet zaharat de tip 2 și obezitate sau alte perturbări metabolice.

O altă metaanaliză recentă care a cuprins 32 studii a studiat relaţia dintre durata somnului și creșterea riscului de HTA, diabet zaharat, accident vascular cerebral, morbiditate și mortalitate de cauză cardiovasculară. Durata și calitatea somnului au fost evaluate prin metode subiective (chestionare de autoevaluare sau Indexul Calităţii Somnului Pittsburg) și prin metode obiective (actigrafia și polisomnografia). Actigrafia este metoda recomandată de ghidurile actuale pentru evaluarea ritmului circadian somn-veghe atât la adulţi, cât și la copii, și pentru estimarea timpului total de somn în cazul persoanelor cu durata somnului necorespunzătoare. Actigrafia este o procedură care înregistrează și integrează gradul de activitate a membrelor în timp, dispozitivele fiind purtate la nivelul încheieturilor (pumni, glezne) și furnizează informaţii importante referitoare la calitatea somnului alături de polisomnografie. Ca metode subiective se pot folosi diferite scale și chestionare de evaluare a calităţii somnului: Scala Gândurilor Legate de Somn (SBS), Chestionarul Tulburărilor de Somn (SDQ), Indexul Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI), Scala Epworth de Somnolenţă (ESS) și Inventarul de Depresie Beck II (BDI). Pentru demonstrarea asocierii duratei și calităţii somnului s-a recurs la măsurarea efectelor cardiovasculare subclinice: măsurarea scorului de calciu la nivelul arterelor coronare prin tomografie computerizată cu emisie de electroni, măsurarea utrasonografică a grosimii intimă-medie la nivelul carotidei, măsurarea rigidităţii arteriale prin determinarea undei pusului (PWV) și a indexului gleznă-braţ (IGB), determinarea modificărilor endoteliale s-a evaluat vasodilatataţia dependentă de flux (FMD) sau tonusul arterial periferic. Durata scurtă a somnului a fost asociată semnificativ statistic cu modificări ale scorului de calciu și ale grosimii intimă-medie și în mod variabil cu disfuncţia endotelială, în timp ce durata lungă a somnului s-a asociat cu modificări la nivelul grosimii intimă-medie.

Somnul fragmentat și în special apneea obstructivă de somn reprezintă un factor de risc cardiovascular deja dovedit; apneea de somn este un factor de risc ce apare în ghiduri alături de hipertensiune, dislipidemie, obezitate.

Numărul oamenilor care suferă subiectiv din cauza tulburărilor de somn creste din an în an. Unul din doisprezece europeni apelează la somnifere noapte de noapte. Aproximativ o persoană din trei are tulburări de somn pe parcursul unui an de zile. Tulburările de somn sunt un simptom comun al multor tulburări mentale şi somatice, cum sunt tulburările depresive şi condiţiile somatice, care provoacă durere sau alt disconfort. Insomnia este o perturbare a somnului care survine de cel puţin trei ori pe săptămână, timp de cel puţin o lună şi este o tulburare a echilibrului somn-veghe, care se manifestă prin lipsa de somn sau prin reducerea duratei si a profunzimii somnului. Aceste tulburări sunt responsabile pentru un randament scăzut la locul de muncă, pentru pierderea vieţii sociale sau chiar pentru degradarea stării de sănătate.

Educarea și încercarea de ordonare a somnului fac parte, prin urmare, dintre măsurile nefarmacologice de scădere a riscului cardiovascular, alături de celelalte măsuri deja intrate în rutină (dieta sănătoasă, practicarea exerciţiului fizic, renunţarea la fumat). În acest sens, există o serie de recomandări privind igiena somnului: încercarea de a păstra aceeași oră de culcare și de trezire, evitarea meselor copioase și a consumului de cafea, nicotină, substanţe excitante și alcool înainte de somn, alimentaţie sănătoasă și practicarea exerciţiului fizic regulat. Ar trebui să existe un program de somn regulat, de la care să nu existe abateri mari în cursul vacanţelor sau weekend-urilor și, de asemenea, ar trebui evitate micile sieste în timpul zilei. Igiena somnului presupune organizarea camerei de dormit confortabil din punct de vedere al temperaturii, luminozităţii și zgomotului.

Surse bibliografice – articole științifice:

1. Cristina Anghel, Particularităţile somnului la vârstă mică și importanţa rutinelor de somn, SOMNOLOGIE PEDIATRICĂ ROMANIAN JOURNAL OF PEDIATRIC SLEEP MEDICINE – NR. 1 (8), 2018
2. Elena Rusu, Somnul-o necesitate fiziologică vitală pentru supravieţuirea omului, Analele Științifice ale USMF ”N. Testemitanu”, Nr 1 (9) / 2008 / ISSN 1857-1719, Pag. 141-145
3. Mihaela Oros, Lucica Barangă, Gheorghiţă Jugulete, Influenţa somnului asupra imunităţii, SOMNOLOGIE PEDIATRICĂ ROMANIAN JOURNAL OF PEDIATRIC SLEEP MEDICINE – NR. 1 (2), 2015
4. Asist. Univ. Dr. Mihaela Daniela BALTĂ, Şef Lucr. Dr. Mihaela Adela IANCU, Prof. Dr. Dumitru MATEI, Durata somnului şi riscul cardiovascular, Ref: Ro J Med Pract. 2018;13(3) DOI: 10.37897/RJMP.2018.3.2
5. Ghenadie Cărăuşu, Marina Lopuşanscaia, Dorina Nicolaescu, Mariana Cărăuşu, Tulburari de somn in depresii, Analele Științifice ale USMF ”N. Testemitanu”, Nr 3 (10) / 2009 / ISSN 1857-1719, Pag. 436-440
6. Petrescu P., Marian A., Toma R., Somnul – imagine, sănătate, comunicare – la adolescenţi şi tineri, Al 9-lea Congres Naţional de Igienă şi Sănătate Publică, 4-6 noiembrie 2004, Timişoara